Primăvara asta nu se mai hotărăşte. Mai devreme, de la geam, Roxana vedea un soare zdravăn. Acum, când a ieşit din bloc, nici urmă de soare, doar un vânt rece. Nu-i bai, nu o opreşte atâta lucru. Îşi croieşte drum printre blocurile alea cenuşii.
E duminică, azi trebuia să fi plecat cu gaşca la munte pentru ultima zăpadă, dar maică-sa nu a avut să îi dea bani pentru biletul de tren. Ar fi mers un munte, un aer curat, mai uita de Bucureştiul ăsta pe care nici măcar primăvara nu reuseste să îl inverzească, tot gri rămâne. Şi dacă tot nu a plecat, a amânat şi tema la mate. Uof, vine Bac-ul dar cine are chef de el.. Gândurile îi sunt întrerupte căci ajunge la destinaţie. Agenţia Loto din cartier e neîncăpătoare în dimineaţa asta.
Înauntru diverşi cunoscuţi de prin cartier stau cuminţi la coadă, ca să completeze formularul magic. Astăzi un nimeni, mâine milionar. Visele dospesc în agenţia Loto.
Carmen, o roşcată pe la vreo 35 de ani, se ţine cu mâinile de pântecul care ascunde o sarcină neaşteptată pentru ea. Completeaza un pic absentă formularul. „Am făcut curat, i-am dat să mănânce lu’ala mic, mai trebuie sa iau nişte pâine când mă întorc. Hmmm, iar mâine chiria de plătit. Dar lasă... Dacă o să câştig, primul lucru pe care îl facem e să renunţăm la garsoniera asta mica şi cumpărăm apartamentul scos la vânzare de soţii Axintescu. E perfect pentru noi – 4 camere, am avea dormitorul nostru şi câte unul pentru fiecare copil. Şi vederea e aşa frumoasă, spre parc, nu se spre curtea interioară plină de gunoaie a blocului, priveliştea din garsoniera noastră minusculă! 23 să fie numarul norocos, că pe 23 mai a zis dl doctor că o nasc pe asta mică!”
Şerban e corporatistul de week-end. Îl vezi dupa cum e îmbrăcat, îţi sare în evidenţă din coada aia. Nici nu vede numerele pe foaie preocupat de gândurile sale... „Alina, Alina ce păr blond şi platinat ai tu... Şi ce forme, aiaiai... Acum nu ai ochi pentru mine, nu îl vezi decât pe Victor care coboară din Audi şi îi scrie manager pe cartea de vizită. Dar, n-o da norocul peste mine! ? Cu Merţul o să vin la birou şi nu o să îţi iau doar 30 de trandafiri, cum ţi-a luat Victor. 45, să moară de ciudă! 45?...” 45 să fie si bifeaza!
„Bunicu, bunicu haide, scrie!” ţipă de zor un puşti de vreo 8 ani la un domn grizonat. „3 e numărul meu norocos bunicul, tu scrie 33 ca să avem noroc de 2 ori!” „De două ori? Păi şi ce facem noi cu atâta bănet, măi Mihăiţă?” îşi întrebă domnul grizonat nepotul. „O gogoşerie chiar la noi în bloc. Cu multe, multe gogoşi, cu cioco şi gem, cu brânză şi stafide şi cu brânză sărată cum îi place lui Buni!” veni răspunsul sigur al băiatului.
Tanti Viorica, manichiurista de la salonul din colţ se uită nehotărâtă peste cele 49 de opţiuni. „A dracu Popeasca aia, 3 lei mi-a lăsat azi bacşiş, nici măcar 5 nu s-a îndurat să îmi dea. Dar umblă cu Vuitonul dupa ea, bârfitoarea naibii. Las’ că ştiu eu că e feic, nu e de ala scumpu... Fir-aş eu a naibii, daca văd meleoanele alea de ieuro în mănă de nu mă duc şi le golesc magazinul la ăia la Meriot. Cate vreţi una sau două, o să mă întrebe fraiera aia. Nici una, nici două! Douaşnouă să fie făi! Fără număr ca are tanti Viorica bani acu... ” îşi spunea, scrijelind numărul 29 cu gândul la genţile care au ajuns mai celebre decât plicul Delikat prin saloanele de cartier.
Robert îşi scoate tacticos pixul din buzunar. Nu ştie nici el ce caută la Loto că n-a jucat niciodată. Dar ziua asta ciudată de primăvară l-a făcut un pic mai romatic. Se gândeşte la soţia lui. „Preocupat de rate şi probleme la serviciu, de atâtea griji cotidiene, parcă am neglijat-o. Cât de mult şi-a dorit să amenajeze grădina şi primăvara asta, dar nu se poate... Cât de tare visează să aibă şi ea un gazon verde crud, arbuşti din aceea scunzi, petunii şi lalele. Iar undeva, într-un colţ, un pom care să se umple de magnolii în fiecare primăvară... Ce cadou frumos, mai ales că se apropie aniversarea noastră... 24 o sa ne aducă noroc şi o să avem grădina de vis, sigur! ”
Printre atâtea vise şi speranţe in agenţia Loto îşi făcea loc şi visul Roxanei Cu ochii la roşcata gravidă, corporatistul de week-end, bunicul cu nepotul simpatic, tanti Viorica şi domnul îndrăgostit, Roxana visa departe. „Nici nu mă mai prinde Bac-ul prin ţară, dacă am noroc. Îmi trag rucsacul în spinare şi plec în lume. Mai întâi prin Alpi, în Elveţia, să văd cei mai frumoşi munţi din lume. Şi un pic prin Argentina să invăţ tango chiar acolo unde s-a inventat. Iar apoi prin Australia, să fac surf pe plajele alea superbe... Cand începe Bac-ul ala? Pe 25 iunie? Hahaaaa, uite scriu aici 25 dar sigur nu mai am ce căuta prin România până atunci dacă mă îmbogăţesc! ”
Undeva, pe o straduţa uitată din Capitală, în câţiva metri pătraţi de la parterul unui bloc, premiul de peste 8 milioane al Loteriei înfierbântă visele românilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu