marți, iulie 27, 2010

Vacanta

Nu sunt nici pe departe o workaholica. Pun multa pasiune atunci cand muncesc, dar muncesc ca sa traiesc, nicidecum nu traiesc ca sa muncesc. Am nevoie de cel putin 2 saptamani de vacanta legate ca sa pot fi eficienta, iar ce e peste aduce fericirea...:)

Acestea fiind spuse, cam de cand se fac primele cirese la inceput de iunie nu visez decat la V A C A N T A. Si, asa cum va spuneam mai demult, am o legatura speciala cu marea, asa ca 1 saptamana trebuie sa fie neaparat la plaja cu soare si muuulta apa.

Am un ritual care ma energizeaza si imi incarca bateriile cat pentru un an intreg. Este singura data in an cand nu regret trezirea dis de dimineata. Dupa ce ma invart haotic pe langa pat pana ce  imi revin (eu acasa nu ma trezesc la 7 dim, va dati seama cum e sa fac chestia asta in concediu…) iau directia plaja si aici parca imi invarte cineva rotitza pe spate ca unei papusi. Primul lucru pe care il fac e sa intru in mare, care la ora aia e foarte limpede si numai buna de inotat. Dupa ce ma zbengui cateva minute bune si inot toate stilurile - sa nu fie cineva pe plaja care sa nu stie ca am facut inot de performanta :P - ma tolanesc pe cearsaf si imi iau portzia (iile…) de vitamina D. 

Distractia matinala se termina pe la vreo 11 cand soarele incepe sa arda prea tare si ma retrag pentru un dus si un somn de vreo 2-3 ore (stiu, e program de bosorogi, dar pentru mine e Biblia). Plaja se reia dupa amiaza in jur de 4, iar plaja nu e plaja fara o carte de citit pe cearsaf. Niciodata nu am asa chef de lecturat. Parca citesc in ritmul in care se lovesc valurile de mal, cred ca as putea citi si Neamul Soimarestilor pe plaja si mi s-ar parea o carte cool (nu ca as incerca totusi…)  Sunt transpusa, nu aud altceva in jur si imi place sa stau pana se insereaza, plaja ramane pustie si lumina de amurg imi da de stire ca trebuie sa o iau din loc ca sa ma pot aduna din pat a doua zi pentru baia de 8 dimineata.

Nu imi iese in fiecare concediu, dar incerc macar, sa ajung la un rasarit. Optimista din fire, mi se pare ca nu e nimic mai frumos pe lumea asta decat un rasarit la malul marii. Lumina aceea este dumnezeiasca, iar cele cateva minute in care soarele “se naste” din apele indepartate ale marii ar merita si un documentar daca ar fi dupa mine!

Niciun comentariu: